|
Sa incercam sa nu ne mai mire faptul ca societatea umana a ajuns in locul in care a ajuns... aproape de marginea prapastiei. Astfel de
lucruri se intampla mereu cand nu e respectat CUVANTUL. Putini sunt cei care inteleg si eu nu voi veni ca un Luceafar sa va fac lumina. NU!
Eu am alta menire... si anume aceea de a va face sa va puneti intrebari, de a va face sa gasiti adevaratele pietre de hotar ale vietii! De aici incolo este treaba voastra cum interpretati
INFORMATIA primita. Puteti alege sa dormiti in continuare somnul dulce al celor saraci cu duhul, sau sa VEDETI adevarul. Este o alegere cu-adevarat libera!Este atat
de usor sa manipulezi, sa raspandesti zvonuri, sa profiti de naivitatea, teama, instinctele oamenilor, sa creezi curente de
opinie si prejudecati, incat aici eu nu am ce cauta. Acest domeniu a fost epuizat de ei. A sosit ora la care lumea nu mai are nevoie de oameni care sa mearga orbeste pe drumul vietii,
robotizati de munca, mass-media si un surogat de iubire. Au trecut acele vremuri. Au fost epuizate rafinamentele care te faceau sa uiti ca esti OM. Acum
este nevoie de o desteptare a spiritului amortit de propaganda, frica, manipulare, prejudecati si zvonuri. Lumea a mers prea departe in
ignoranta ei si acum plateste, prin toate rele din lumea noastra, pe care le cunoasteti: intoleranta rasiala, terorismul, distrugerea stratului de
ozon, distrugerea atator ecosisteme, problemele socio-economice ale lumii de azi, saracia crunta din unele tari (saracie ce se razbuna in aceste momente pe civilizatie),
etc. Si cum sa nu-ti pui intrebarea: INCOTRO? Sintagma Omului Nou au mai incercat si altii sa o foloseasca. Dar cu ce preturi? Cine nu isi aduce aminte
ca secolul XX a fost insangerat de doua razboaie cumplite, din care ultimul ca ecou al unei teze care presupunea renasterea Omului Nou (rasa ariana)?
Cine nu isi aduce aminte ca anacronica forma de organizare cunoscuta de o parte de omenire in acest secol, numita Socialism, se baza tot pe o
teza de tipul creatiei Omului Nou? De ce oare nu au reusit aceste idei marete, care aveau un extraordinar suport teoretic si uneori chiar si moral? Ca sa raspundem, nu
trebuie decat sa vedem dincolo de aparente. A devenit omul societatii socialiste, mai bun, mai drept, mai cunoscator in ale lumii
taine, in perioada de glorie a acestei forme de oranduire? Si raspunsul este NU. Dar se mai naste o intrebare. Si-ar fi dorit lucrul acesta: sa devina mai
drept, mai bun, mai sincer, mai generos... intr-un cuvant, sa se mantuiasca? Ramane sa ma contraziceti, dar in
ansamblu, raspunsul este DA. Si iata prima contradictie! Cum se poate asa ceva? Sa vrei, sa ai mijloacele necesare si totusi sa nu se intample. Sa nu
cadeti in capcana intinsa de subconstientul amortit, spunand ca de fiecare data au actionat forte exterioare, carora omul nu s-a putut opune. Au fost si acestea, e-adevarat,
dar sa stiti: adevarata lupta, inainte de a fi data pe campul de batalie, in plan politic, sau pur si simplu in planul ideilor, ar trebui sa se dea mai intai in fiecare din noi. Dar
vad cu tristete ca am ramas foarte putini cei care mai avem curajul sa ne privim in adancul sufletului, sa ne vedem in adevarata
lumina, sa vedem cum ne-au subjugat simturile si instinctele primare, nevoia de apreciere din partea celorlalti, dorinta de putere. Sa ne vedem calitatile si defectele,
cu acelasi ochi critic, sa ne intelegem inconstientul, sa ne luminam prin cunoastere si introspectie,
regiunile acelea intunecoase si insondabile ale spiritului. Intunecoase, nu metaforic vorbind, ci in forma proprie a acestui cuvant, pentru
ca acolo nu se face lumina decat atunci cand aveti curajul sa va aruncati privirea.
Rebel Dac
|
